#

Nu cred că voi învăța vreodată să fiu singură

Și uneori îmi doresc 

Să mă întind pe ridul ce-ți crestează zâmbetul ochiului,

Să-l apăs, să-l mângâi,

Să crezi că a apărut

Dintr-o fericire mută.

Cum poate indiferența ta, 

atât de mare

Să încapă în trupul meu,

 așa de mic?

Să-l forțeze

Până se desprinde în bucăți

Cum se desprinde un copac 

în frunze?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: