avertisment 

eu ți-am zis că nu poți să-mi pășești pe toate cărările sufletului 

și ai rămas sprijinit de tocul ușii 

rânjind și mestecând sandvișul ăla veșnic din Mega; 

te-ai prefăcut surprins până m-ai surprins prefăcându-mă ca te…știi tu. 

mi-ai zburat în cale ca un puf albicios pe care-l prind copiii să-și pună dorințe,

iar ca orice superstiție,

ai rămas hrană pentru credincioși.

eu nu-s credincioasă

și-ți jur că am încercat;

în fiecare dimineață îi mulțumeam Mecanismului pentru cerealele pe care le ronțăiam

și-ți mulțumeam și ție-n gând, la picioarele tale sprijinite ca un templu,

că m-ai cuprins.

se poate să fi sângerat când m-ai desprins de sus,

dar e obositor să ții pasul cu toate păsările astea cu pene complicate,

cu ciocuri judecătoare și gheare flămânde.

imaginația mea obosise și nu-mi mai susținea aripile oricum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: