ne apropiem și depărtăm
precum un cearceaf rece de un picior moale
în rotații impertinente.
ne îndrăgostim și ne detestăm de atâtea ori într-o săptămână
încât s-ar putea spune despre noi
că am ajuns nemuritori, trăind zeci de vieți într-o zi.
mi te-ai deschis pe tâmplă ca o rană
care fierbe în materia ei nesimțită,
triumfătoare în carne;
o rană care se închide singură, se usucă și cade.
ne mai salutăm uneori,
agățați de acoperișuri în flăcări,
ne înțepăm ca două albine amețite de caniculă
și ne mirăm de ce nu am murit
din acest caz de canibalism
judecat în tribunalul florilor.
ne apropiem și depărtăm atât de des încât,
dacă iubirea era un tren,
vagonul nostru ar fi fost cel mai greu;
din el s-ar fi auzit cele mai greșite țipete,
cele mai incomode închegări gramaticale.
ne îndrăgostim și ne detestăm de atâtea ori pe săptămână încât
aproape am ajuns să nu mai facem diferența.
abbandonosole 